e-Mail      Forum      Galerie foto      Harta site-ului      Cautare      Carte de oaspeti
Primaria
    Institutia
    Structura
    Consiliul local
    Bugete
    Liste investitii
    Raportari
    Proiecte
    Informatii publice
    Informatii utile
    Acte necesare
Localitatea
    Informatii Generale
    Turism
    Economie
    Cultura
    Educatie
    Sport
    Partide Politice
    Manifestari
    Institutii Publice

Administrare site

1. OBICEIURI 

40 Mucenici

La aceasta data crestinatatea rememoreaza uciderea celor 40 de mucenici din cetatea Sevastei. Cei 40 de sfinti au trait pe vremea imparatului pagan Licinius care a domnit intre 308 - 324. Ei au fost martirizati pentru ca au refuzat sa renunte la crestinism. Amintirea celor 40 de mucenici a dat nastere la anumite obiceiuri populare. In traditia populara gospodinele obisnuiesc sa coaca 40 de sfintisori, iar barbatii sa se laude ca trebuie sa bea 40 de paharele de bautura.
Dupa ce se framanta si aluatul creste, femeile impletesc coca in opt, si fac sfintisori. Se dau la cuptor si , dupa ce se scot, se pun intr-un vas in care s-a facut sirop din apa si miere de albine. Dupa aceea "se tavalesc" prin miez de nuca se servesc. Tot de sarbatoarea celor 40 de mucenici se mai mananca si planta numita si iarba mare. Unii o pun la uscat pana-n ziua de Alexii.    Alexiile
Alexiile, ziua de 17 martie era cunoscuta si Ziua Sarpelui, reptila care acum, dupa 6 luni de hibernare (de la 14 septembrie numita si Ziua Crucii), iesea la lumina zilei. În ziua de Alexii, pentru instalarea linistii în rândul oamenilor, pentru imunitatea acestora în fata agresiunii daunatorilor se faceau focuri prin livezi, focuri ce aveau drept scop purificarea rituala a spatiului gospodaresc si de a ajuta soarele sa depaseasca momentul critic de la 21 martie (echinoctiul de primavara).
De aceea, în zorii acestei zile se maturau si greblau curtile si livezile, iar gunoaiele si resturile vegetale se aprindeau (cu iasca si amnarul), în credinta ca gospodaria si spatiul aferent vor fi ferite de insecte, semanaturile si livezile, de boli, oamenii si vitele, de muscatura serpilor. In ziua de Alexii, gospodinele se trezesc de dimineta, fac focul, afuma cu radacina de iarba mare, prin casa, pe copii. Se ia apoi o bucata de mamaliga, se presoara sare si se merge cu ea la parau, unde se azvarle, spunandu-se urmatoarele cuvinte sa nu vina in jurul casei broaste, serpi, etc.: "Arunc mancare la jivine Sa nu se intoarca vara la mine".  

 

 Nunta
Nunta incepea dumninica dimineata si tinea pana marti. Duminica dimineata, mirele cu muzica, insotit de vornicei si de druste, mergeau la casa nasului cel mare. La casa nasului, acesta isi astepta invitatii, dar nu zaboveau prea mult, pentru a nu intarzia la mireasa. La casa miresei, intr-un moment de neatentie al mirelui, mireasa fugea si se ascundea prin vecini. Mirele pleca in cautarea miresei, impreuna cu muzica si cu vorniceii.
Dupa ce reveneau acasa la mireasa, incepea gatitul miresei. Surorile (sau verisoarele) mirelui jucau pernele pe care erau asezati mirele si mireasa. Din partea mirelui soseau carute cu cai, care urmau sa incarce zestrea miresei. Prima data se jucau icoanele, care erau puse intre doua pernute, apoi zestrea miresei era jucata de vornicei. De la casa miresei, alaiul mergea la biserica, pentru cununia religioasa. Dupa ce se savarsea cununia religioasa, mirele, mireasa, impreuna cu nasii si cu invitatii mergeau la casa mirelui. Acasa la mire erau pusi la masa toti tinerii, impreuna cu nasii si cu mirii. La aceasta masa nu se platea. Apoi tinerii dansau hora. La miezul noptii se fura mireasa de catre anumiti vornicei, pentru aducearea miresei mirele trebuia sa-i rasplateasca pe vornicei. Invitaii mai in varsta soseau la nunta duminica dupa masa. Invitatii erau serviti cu galuste si cu cozonac. Pe la 11 noaptea plecau acasa. Luni dimineata, mirele cu muzica pleca la nasi, unde din nou se manca si se dansa. Nasii aveau in vorba cu socrii mici si se intalneau cu totii la poarta mirelui, dupa care intrau in curtea socrilor mari.La inchinarea paharului dulce, neamurile din partea mirelui primeau din partea miresei prosop- pentru barbati, si batic - pentru femei. Un alt obicei este dezgatitul miresei. Nunta mai continua pana marti la amiaza. Marti seara, nasii cu invitatii lor, socrii si neamurile sarbatoreau asa numitul "oncrop"- o distractie, unde, printre altele, mirele, mireasa, socrii erau udati intr-o vana mare - pentru a avea noroc in viata.  

 

 

Sezatoarea
Sezatoarea este un obicei care s-a perpetuat pana in zilele noastre. Dupa ce treceau sarbatorile de iarna, femeile isi pregateau caierele de lana, de canepa pentru a le toarce. La o casa se strangeau mai multe femei, cel putin 5-6. Acestea veneau cu furca de tors, cu caierul de lana sau de canepa. unele femei torceau, altele scarmanau lana, altele dadaeau pe caleap, altelea coseau, impletau sau tesau la stative.
  • Sezatoare
In tot acest timp se spuneau povesti, ghicitori, barfe, se canta. La sezatori veneau si flacaii care se intalneau cu fetele. Fetele care erau logodite coseau camasi de mire, batiste pentru vornicei, prosoape pentru nuni, pentru socrii, pentru cumnati In timp ce femeile se strangeau la sezatoare, barbatii luau carul cu boi sau caruta cu cai si mergeau in padure la taiat lemne.   

2. MONUMENTE

Monumentul Eroilor
Inca inainte de 1877 in sufletele tuturor romanilor a existat dorinta de a cuceri independenta de stat. Desi si-a dorit ca acest drept sa fie obtinut pe cale pasnica, fara a sacrifica pamantul strabun si oamenii tarii, s-au ridicat forte ostile care au contestat independenta si neutralitatea patriei noastre. In aceste imprejurari, fiii tarii, printre care si adancatenii s-au ridicat la lupta cu arma in mana, dovedind ca sunt gata hotarati sa faca si sacrificiul suprem pentru a castiga libertatea, independenta si integritatea patriei.
  • Monumentul Eroilor
 
Prin sangele varsat de acesti neinfricati vulturi, neamul romanesc si-a realizat visul de veacuri. Ei vor trai in sufletele noastre pentru totdeauna. In semn de rasplata si cinstire pentru jertfa suprema adusa de eroii din Adancata, s-a ridicat si in comuna noastra un monument sacru chiar in centrul comunei. Pe fatada centrala a monumentului se afla o placa cu marmura alba, in care sunt inscrisi eroii satului Adancata din primul si al doilea razboi mondial.
  • Sfintirea monumentului
 
Locuitorii din satul Adancata cazuti la datorie pentru apararea Patriei in cel de-al doilea razboi mondial 1941-1945:
Aghiorghesei I Vasile
Anitului Gr. Dumitru
Anton V.P. Dumitru
Apavaloaie H. Leon
Arusti Constantin
Arusti Enea
Arusti Ioan
Atanasoaie I. Haralambie
Atomulesei Gheorghe
Balan Vasile
Carcu I. V. Gheorghe
Carcu Gh. Ioan
Chelariu Ioan
Chelariu Tanasa
Chifor Ioan
Chiforeanu M. Ioan
Chiforeanu I. Neculaie
Ciobanu Gh. Pascal
Coaja Pascal
Donisa Dumitru
Giurca N. Dumitru
Giurca Gheorghe
Grigore Ioan
Grigorescu Haralambie
Grigorescu Vasile
Horatau Petru
Ichim Gheorghe
Ichim D. Mihai
Iftode I. Gheorghe
Iftode Vasile
Ilarion Petru
Ilie A. Gh. Vasile
Ilie I. Vasile
Luca Pascal
Lupascu Aurel
Lupascu Filaret
Mihai Gh. Filaret
Mihai Gh. Haralambie
Miron M. Dumitru
Miron M. Haralambie
Nicodim Gheorghe
Nicodim N. Gheorghe
Rasca P. Vasile
Rusu D. Ioan
Rusu D. Stefan
Sfabu Gh. Dumitru
Sfabu N. Gheorghe
Sutu N Gheorghe
Tilea D. Dumitru
Tilea Gr. Petru
Turcanu Gheorghe
Locuitorii din satul Adancata cazuti la datorie pentru apararea Patriei in primul razboi mondial 1916-1918:
Aghiorghiese P. Costache
Aghiorghiese P. Gavril
Alarionesei Nicolaie
Albu L. Ioan
Alucai Dumitru
Anitului D. Neculai
Anton Spiridon
Apavaloaie Nicolaie
Apetrei Ilie
Arustei I. Vasile
Asavetei Haralamb
Atanasoaie Gh. Vasile
Avasiloaie C. Ioan
Avatajitei M. Gheorghe
Avatajitei P. Vasile
Baciu Td. Gheorghe
Branzei I. Dumitru
Carcu I. Costache
Carcu V. Dumitru
Chiforeanu Gv. Ioan
Ciobanu I. Grigore
Ciobanu Iordache
Coaja C. Ioan
Corhan Gr. Ioan
Corhan M. Ioan
Cucos Gh. Grigore
Cucos L. Haralambie
Cucu R. Gheorghe
Cucu V. Gheorghe
Danila V. Ilie
Dumitriu Costache
Girigan Gh. Dumitru
Girigan Gheorghe
Giurca Gr. Andrei
Giurca Gr. Enea
Giurca Gh. Ilie
Giurca V. Ilie
Giurca Toader
Giurca Vasile
Grigorie Gheorghe
Horatau I. Dumitru
Horatau I. Dumitru
Horatau I. Gheorghe
Ichim Constantin
Ichim Ioan
Ichim Toader
Ilie Al. Gheorghe
Ilie C. Vasile
Ilie Gr. Vasile
Irimia Leon
Maftei Ioan
Mihai V. I. Enea
Mihai Vasile
Nicodim Haralambie
Nicodim N. Vasile
Nicodim Th. Vasile
Nutu Enea
Olariu I. Gavril
Onofrei Gheorghe
Parasca T. Vasile
Prisacariu Td. Gheorghe
Prisacariu Td. Ioan
Rasca I. Simion
Rusu Dumitru
Rusu I. Vasile
Loghin N. Grigorie
Sandu V. Haralamb
Sandu T. Ioan
Siminiceanu Vasile
Sireteanu V. Ilie
Sfabu I. Gheorghe
Sfabu St. Gheoeghe
Sutu Gh. Stefan
Sutu Gh. Vasile
Stefanuca Mihai
Toader Constantin
Turcanu Gh. Gavril
Turcanu Ioan
Ungureanu I. Ioan
Vatamanu V. Simion
 

 

 

Schitul "Fantana cu lacrimi" Fetesti
Manastirea "Acoperamantul Maicii Domnului" din satul Fetesti, este un schit de maici avand ca Egumena pe Maria Coliba. Schitul a fost infiintat in 1999, pe langa o biserica de cimitir (fosta manastire de calugari). Drumul spre poiana taie sate si codri desi, umbrosi, serpuind pe spinarile dealurilor, adancindu-se in tinutul Bucovinei, spre locul numit chiar "Adancata". O poiana larga, cateva palme de pamant smulse padurii uriase, strajuita de brazi, asemeni unor osteni uriasi.
Un loc numai liniste si pace, in care cerul si pamantul isi dau mana la poalele manastirii pe care o femei marunta incearca de ani de zile sa o zideasca, ca pe o scara catre Dumezeu. Oamenii locului spuneau despre poiana ca acolo e pamant „dat diavolului”, ca de sute de ani e cunoscut ca fiind secetos si blestemat. Sub straturile argiloase, spuneau ei, nu e strop de apa. O femeie, o maicuta, n-a vrut sa îi asculte. Si-a pus în gand sa ridice acolo o manastire si prima constructie sa fie o fantana. S-a luptat cu necredinta lor si cu cele lumesti, si, avand sprijinul lui Dumnezeu a reusit sa faca în poiana de la Adancata, Fetesti, o minune.
Sunt cativa ani de cand maica stareta Marina s-a zbuciumat sa dovedeasca tuturor ca se înseala. I-a fost greu sa gaseasca o echipa care sa vina sa sape pamantul. Dupa cativa metri, au abandonat lucrarea si s-au grabit sa plece, lasand totul balta. A cautat alta echipa. Dar muncitorii erau interesati de bani, si nu de apa pentru care sapau, convinsi fiind ca muncesc în zadar. Doi, trei metri, plata, alti doi, trei metri, plata. Asta pana cand au ajuns la adancimea de 20 de metri. Acolo s-au oprit si au batut cu pumnul în masa sa li se dea toti banii.

Vorbe grele si ocara a primit stareta. „Le-am spus ca nu platesc pentru gropi, platesc pentru apa! Nici nu stiu de unde am avut atata putere si curaj sa ma pun cu ei, eu o femeie, în mijlocul salbaticii,” spunea la un moment dat stareta .Cu greu i-a amanat pentru a doua zi, cand spera sa-i convinga sa mai sape. A legat o lumanare groasa de o franghie si i-a dat drumul în put. Lumina putina, galbuie le-a aratat un pamant la fel de galben, uscat. Nici urma de apa. A plans si s-a zbuciumat deasupra gropii stareta. Ceasuri în sir. Lacrimile ei au fost primele picaturi de apa pe care le-a primit fantana. O fantana cu lacrimi. A rostit toate rugaciunile pe care le stia.

Santiere Arheologice
E adevarat ca in ultimii ani, in doua locuri diferite de pe raza satului, au fost facute unele descoperiri arheologice de o importanta cu totul aparte. Mai întâi, cele de pe Dealul Lipovanului, de unde, cu vreo 20-25 de ani în urma, d-l ec. Vasile Atanasoaie a descoperit si a adunat cu mare grija niste interesante materiale ceramice si fragmente ale unor statuete antropomorfe, care ulterior s-au dovedit extrem de importante, deoarece apartin culturii Cucuteni (deci cu o vechime de 5000-6000 de ani), aschii de prelucrare, vârfuri de sageti, insertii de secera din silex.
  • Santier arheologic
S-a mai gasit si un fragment de topor de arama, scoase la suprafata de sub brazdele tractoarelor care arau an de an locul respectiv (si cine stie câte altele au fost distruse de-a lungul timpului sau câte zac acolo la o adâncime ceva mai mare ?).In prezent, relicvele acestea sunt atent studiate si clasificate de catre specialisti de la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, urmând ca apoi sa îmbogateasca patrimoniul Complexului Muzeal al Bucovinei. Faptul acesta anuleaza parerea unora conform careia pe locul acela ar fi locuit cândva niste lipoveni (de unde si numele locului) care se ocupau cu olaritul.
Sa nu uitam ca lipovenii au ajuns pe meleagurile noastre pe la începutul sec. al XVIII-lea, iar relicvele descoperite, dupa cum sustin specialistii, sunt cu mult-mult mai vechi. Cel de-al doilea loc e situat pe imasul dinspre Fetesti, deci în partea opusa a satului fata de Dealul Lipovanului, unde din primavara anului 2000 s-a deschis un santier arheologic condus de drd. Bogdan Niculica de la Complexul Muzeal al Bucovinei, arheolog de profesie.
  • Vas de arama
A lucrat în mai multe sezoane, pâna în toamna anului 2005, împreuna cu alti specialisti de la Muzeu, de la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava si de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi. Rezultatele de aici au fost surprinzatoare chiar si pentru specialisti: unelte si arme de silex si piatra, vârfuri de sageata din silex, topoare din bazalt perforate, vase întregi de lut, fragmente ceramice, statuete, podoabe de bronz, ofrande care însoteau defunctul în mormânt etc. De o importanta aparte este un fragment dintr-o masuta - altar, piesa rar întâlnita în eneoliticul României. Este vorba deci despre un complex de locuire si de viata spirituala.
 
Stiri
  • Propuneri de nominalizare ...
  • 1 Decembrie - Ziua Națională a României

  • Anunturi
  • Concurs pentru...
  • Licitatie pentru concesionarea

  • Legaturi utile

    Data actualizarii:
    30.10.2015
    Copyright©2007 - 2011 ePrimarii.ro